Mama lui nu i-a oferit niciun fel de suport. În schimb, l-a crescut cu cerințe de perfecțiune și rușinare.
A fost făcut responsabil pentru echilibrul emoțional al familiei.
A fost trimis să-l scoată pe tatăl alcoolic din cârciumă.
I-a fost rușine cu el și cu ei toți în societate.
A muncit de mic la câmp și i s-au încălcat granițele personale.
În relații, simțea că e vina lui dacă lucrurile se stricau, că liniștea e periculoasă.
Aceasta este realitatea emoțională cu care au crescut mulți, ca și clientul meu, ajunși adulți cu aripi frânte. Încă este, din păcate, realitatea emoțională a multor adulți care trăiesc cu anxietate, frică de abandon și golul interior de a aștepta mereu exteriorul să le spună dacă sunt valoroși sau nu. Dacă au făcut bine sau nu.
Să trăiești mereu cu ancora aruncată în exterior e obositor, te epuizează. Strângi frustrare, îndoieli și chiar furie, dar nu le arăți, pentru că atunci exteriorul te-ar judeca și poate chiar te-ar abandona.
Un pas din procesul RTT este lucrul cu părțile noastre interioare.
Știi tu: o parte din mine vrea să socializeze, alta vrea să stea acasă pentru că e mai bine.
Le dăm o voce, le cunoaștem intențiile și le recunoaștem efortul de a ne ține în siguranță. Toate au intenții bune, chiar dacă rezultatul este, în realitate, devastator.
O parte hipervigilentă te va ține captiv în anxietate în încercarea disperată de a anticipa și opri orice te-ar putea răni. Partea care le face pe plac tuturor, care te duce în epuizare și burn out, caută de fapt să te țină departe de respingere sau, poate mai rău, de consecințe fizice.
Cu grijă și dând o voce fiecăreia, clientul meu a făcut spațiu pentru furia lui, pentru neputința și tristețea copilului interior. L-am găsit ascuns adânc în ființa lui și l-am adus înapoi la lumină, siguranță, iubire. Acest copil interior care fusese uitat, dar care încă mai conducea reacțiile adultului de astăzi.
Rezultatul?
O transformare profundă și conștientă, în ritmul lui:
A transformat teama și nesiguranța pe care le simțea când era „liniște” în relații într-un loc de reconectare cu sine, pace și bine.
A înlocuit agățarea afectivă în relații cu autonomie emoțională. A învățat că e complet chiar și în absența validării din exterior.
A trecut de la ideea că viața e dictată de reacțiile celorlalți, la sentimentul real că direcția e în mâinile lui. A mutat ancora în interior.
A renunțat la autocritică și la comportamentul compulsiv de control, alegând asumarea, flexibilitatea și încrederea în viață.
Și-a revendicat valoarea și dreptul de a fi văzut, auzit și acceptat exact așa cum este.
Pe parcursul acestui proces, a înțeles de ce reacționa cum reacționa, și-a dat voie să simtă și să elibereze frica, a învățat să se conecteze cu copilul interior și să-l aducă în prezent.
A descoperit că poate să trăiască din alegere, nu din reacție. Că poate pune limite fără vină, poate iubi fără teamă și poate trăi cu ancora în interior, nu aruncată mereu spre exterior.
Și-a revendicat dreptul de a fi autentic și liber!
Ești definit de trecut doar cât permiți să fii! Nu există emoție sau rană care să fie mai puternică decât dorința ta de a trăi liber. Procesul începe atunci când alegi să spui: eu contez, eu merit, eu am valoare.
Și de aici, totul se schimbă.
Puterea de a rescrie povestea e în tine!
Add comment